Ca de fiecare data, cand conducerea Romaniei a fost de partea cetatenilor, creandu-le acestora oportunitati in viata si posibilitatea de a se exprima liber, fara limite in gandire, si de aceasta data conducatorii “nostri” ne ajuta sa ne pastram starea buna de spirit, cu alte cuvinte chi-ul, prin multiple legi de genul celei a salarizarii, sau a celei privind pensionarea bugetarilor.
Apreciez in mod special faptul ca ne-au facut, mai nou, ca noi, cu totii cetateni ai acestei tari, sa ne impartim in doua categorii: bugetari si nebugetari, un fel de soarece si pisica, alb si negru, paza buna si primejdia rea. Am ramas absolut uimita cand un ziarist de la “Financiarul” spunea ceva de genul ca “bugetarii sug sangele poporului”, ca este normal ca un profesor sa zicem sa fie pensionat la 65 de ani (adevarul e ca elevii au fost intotdeauna incantati sa fie invatati de catre o fosila, dintr-o cu totul alta generatie decat ei, si care le intelege problemele atat de “bine”). Mai interesant mi se pare ca oameni de aceeasi conditie, care traiesc in aceeasi tara, se intorc unul importiva celuilalt, in loc sa fie o forta unica, uniti si cu totii urmarind o aceeasi cauza.
Nu ma hazardez sa fac politica, sunt prea multe de zis, iar chi-ul meu se afla nu la pamant, ci undeva sub nivelul marii, de fiecare data cand ma gandesc sau vorbesc despre Romania, “land of choice”. Dar daca ne-am uni cu totii si ne-am vedea mai bine interesele, poate nu si-ar bate joc de tara asta atata amar de lume.
Si cu asta am incheiat si acest capitol.
Adevarata problema este ca nu se munceste, pentru ca este cunoscut ca in sistemul privat, retributia muncii este cu mult apreciata datorita competitiilor libere.
Si in sistemul public sunt posibile rezultate daca ni le dorim si le impunem cu diplomatie.
Singura dorinta a oamenilor este de a castiga ceva si, daca ideile sunt benefice, cu siguranta nu vor putea fi refuzate la infinit. Dar, repet : trebuie sa muncim! si din pacate, analiza rezultatelor arata ca nu prea mai stim (drumurile trebuiesc refacute la numai cateva luni dupa ce au fost declarate terminate; numarul deceselor in sistemul sanitar este intr-o exponentiala crestere si, fara nici o forma de ameliorare; igiena lasa de dorit la toate nivelurile si in toate domeniile; calitatea produselor nu mai poate fi verificata si comunicata populatiei, etc.).
Orientarea este haotica in orice domeniu. Absolventii nu sunt pregatiti si nici orientati pentru o economie eficienta, ci promovati pe baza numai de relatii si influente, fara analiza expertizei in domeniul de activitate personal.
Sunt perfect de acord. Dar trebuie sa existe o solutie. Nu asta e lumea in care vrem sa traim. Trebuie sa o transformam in asa fel incat sa fie ceea ce ne dorim, universul in care nu e vorba numai despre bani, interese personale si nervi peste nervi, ci acel loc in care ne putem realiza, putem iubi, putem trai asa cum ne dorim.
Ar fi frumos,ideal chiar si nu vreau sa par negativista dar imi pare ca orice efort facut aici,este sortit esecului..